Plante

 Sciatica răspunde relativ bine la tratamente interne şi mai ales externe cu anumite plante medicinale care sunt de preferat în locul unor substanţe de sinteză chimică, adesea cu efecte secundare dăunătoare. 

 

 În tratament intern se utilizează cu bune rezultate ceaiuri, tincturi şi siropuri din plante separate sau în amestec. 

 Ca plante separate, se pot folosi: 

 - infuzii din flori de soc şi ciuboţica-cucului; 

 - decocturi din rădăcini de angelică şi scoarţă de salcie; 

 - tincturi din flori de lăcrimioare şi herba de sunătoare şi dediţei; 

 - sirop din muguri de pin; 

 - macerat în vin cu scoarţă de salcie. 

 

 În amestec sunt recomandate două reţete: 

- o reţetă simplă, cu frunze de vârnanţ (Ruta graveolens) şi herba de sunătoare cu ciuboţica-cucului (în părţi egale); 

- o reţetă complexă, cu flori de coada-şoricelului, muşeţel şi ciuboţica-cucului, herba de cimbrişor, coada-calului, dediţei, verbină şi sunătoare, fructe de ienupăr şi scoarţă de salcie (în părţi egale). 

 La aceste reţete se prepară infuzii din două linguriţe amestec la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit cinci minute, se strecoară şi se beau câte trei ceaiuri calde pe zi. 

 

În tratamente externe se aplică: 

- cataplasme calde pe zona dureroasă cu herba de sunătoare înflorită, cu efecte în cazul unei loviri prin cădere a coloanei vertebrale şi când durerea coboară pe lungimea nervului sciatic, cu agravare la mişcări, atingere şi zdruncinături. 

- cataplasmă de vârnanţ (Ruta), în cazul când durerea profundă iradiază pe partea externă a coapsei, cu agravare la ridicarea în picioare din poziţia şezut şi prin expunere la frig şi umezeală în timpul nopţii. 

- cataplasme calde aplicate, timp de 20-30 minute, pe zona dureroasă, cu rădăcini de hrean, omag şi tătăneasă, seminţe măcinate de muştar negru, cimbrişor, traista-ciobanului, spânz, cartof ras, rondele de ceapă şi frunze de varză. 

- masaje cu tincturi din ardei iute, castane sălbatice, dediţei, ţintaură, dafin, lăcrimioare şi Bitter suedez. 

- masaje zilnice cu ulei de ienupăr, salcie, muşeţel, mentă, sunătoare, lavandă, usturoi şi esenţă de terebentină, cu efecte analgezice şi revulsive, sau cu ulei de rozmarin puternic antinevralgic. 

- băi calde de şezut şi de picioare, cu temperatură în creştere progresivă, folosind decoct din flori de fân, soc, arnică, muştar negru, ferigă, spânz, urzică, rostopască şi adaos de ulei de mentă (câteva picături). 

 În timpul băii se beau una-două căni cu suc de lămâie diluat cu apă.

- aplicarea pe zona dureroasă a unei alifii de gălbenele şi pernă plină cu pedicuţă.